Arta de a trai: Meditatia Vipassana


Textul urmator are la baza un discurs tinut de Dl. S.N.Goenka in Berna, Elvetia

Toata lumea cauta pace si armonie pentru ca asta ne lipseste in viata. Din timp in timp toti experimentam agitatie, iritatie, dizarmonie, iar cand suferim din cauza acestor negativitati, de multe ori, nu le retinem doar pentru noi insine, le distribuim si altora. Nefericirea impregneaza atmosfera din jurul cuiva care este nefericit, iar cei ce vin in contact cu o astfel de persoana sunt, la randul lor, afectati. Cu siguranta acesta nu este un mod intelept de viata.

Ar trebui sa traim in pace cu noi insine si cu ceilalti. In definitiv, fiintele umane sunt fiinte sociale, trebuind sa traiasca in societate, sa aiba de-a face unele cu celelalte. Dar cum sa traim in pace? Cum sa mentinem armonia in interior si pacea si armonia in jurul nostru, astfel incat si ceilalti sa traiasca in pace si armonie?

Pentru a ne elibera de negativitatile noastre, trebuie sa cunoastem cauza lor de baza, cauza suferintei. Daca investigam problema, devine clar ca ori de cate ori incepem sa generam orice negativitate sau impuritate in minte, o negativitate sau impuritate mentala nu pot coexista cu pacea si armonia.

Cum incepem sa generam negativitate? Iarasi, prin investigatie, acest lucru devine clar. Suferim mult atunci cand intalnim pe cineva care se comporta intr-un mod care nu ne place, cand se intampla ceva care nu ne place. Ni se intampla lucruri nedorite si noi cream tensiuni in interior. Lucruri dorite nu ni se intampla din cauza vreunui obstacol intervenit si din nou cream tensiuni in interior; incepem sa cream noduri interioare. De-a lungul vietii, continua sa se intample lucruri nedorite si lucruri dorite pot sau nu sa se intample si acest proces de a reactiona creand noduri – noduri Gordiene – fac ca intreaga structura mentala si fizica sa fie atat de tensionata, atat de plina de negativitate, incat viata devine nefericita.

Acum, un mod de a rezolva problema este acela de a aranja astfel incat nimic nedorit sa nu ni se intample in viata si totul sa se desfasoare exact asa cum ne-o dorim. Deci ar trebui sa dobandim puterea sau altcineva ar trebui sa aiba aceasta putere si sa ne vina in ajutor, asa incat nimic nedorit sa nu ni se intample in viata si orice dorim sa se intample. Aceasta este insa imposibil. Nu exista nimeni in lume caruia sa i se indeplineasca intotdeauna dorintele, in a carui viata totul sa se desfasoare in concordanta cu propriile dorinte, fara ca ceva nedorit sa i se intample. Mereu se intampla si evenimente contrare dorintelor si sperantelor noastre. Deci se pune intrebarea: Cum sa nu reactionam orbeste fata de aceste evenimente nedorite? Cum sa nu cream tensiune si cum sa facem sa ramanem in pace si armonie?

In India, ca de altfel si in alte tari, oameni sfinti si intelepti din trecut au studiat aceasta problema – problema suferintei umane – si au gasit o solutie: daca ni se intampla ceva nedorit si incepem sa reactionam generand furie, frica sau oricare alta negativitate, atunci trebuie sa ne indreptam atentia cat mai rapid spre altceva. De exemplu, te ridici, iei un pahar cu apa si incepi sa bei – furia ta nu se va amplifica; ba chiar va disparea. Sau incepi sa numeri: unu, doi, trei, patru. Sau incepi sa repeti un cuvant, o fraza, ori o mantra, poate numele unei zeitati sau al unei persoane sfinte fata de care esti devotat; mintea este indreptata in alta directie si, intr-o oarecare masura, vei scapa de starea de spirit negativa, de furie.

Aceasta solutie a fost folositoare, a dat rezultate. Si inca mai da rezultate. Practicand aceasta, simtim ca mintea se elibereaza de agitatie. De fapt, aceasta metoda actioneaza, totusi, numai la nivelul constientului. In realitate, abatand atentia, se impinge negativitatea adanc in subconstient si la acest nivel ea continua sa genereze si sa multiplice aceasta impuritate. La nivelul de suprafata este un strat de pace si armonie, dar in adancurile mintii este un vulcan latent, care poate sa explodeze mai devreme sau mai tarziu cu eruptii violente.

Alti exploratori ai adevarului interior au mers si mai departe in cautarile lor si experimentand in ei insisi realitatea mintii si materiei, si-au dat seama ca abatand atentia nu facem decat sa fugim de problema. Evadarea nu este o solutie; trebuie sa infruntam problema. Oricand apare in minte o negativitate, doar observ-o, doar infrunt-o. De indata ce incepi sa observi o negativitate mentala, aceasta incepe sa isi piarda toata puterea. incetul cu incetul isi pierde din intensitate si dispare.

O solutie buna, caci evita ambele extreme: atat reprimarea cat si libera manifestare. Ingropand negativitatile in subconstient, acestea nu vor disparea, iar permitandu-le sa se manifeste prin actiuni fizice sau verbale, vor crea si mai multe probleme. Dar, daca doar le observam, atunci negativitatile vor disparea, vor fi eradicate si ne eliberam de ele.

Suna minunat, dar e cu adevarat practicabil? Nu e usor sa iti confrunti impuritatile. Cand apare mania, ne copleseste atat de repede incat nici nu observam. Apoi, coplesiti de manie, intreprindem actiuni fizice sau vocale care ne fac rau atat noua insine cat si altora. Apoi, cand mania a trecut, incepem sa plangem si sa ne caim, cerand iertare de la aceasta sau acea persoana sau de la Dumnezeu: "Oh, am facut o greseala, te rog iarta-ma!" Dar cu ocazia urmatoare cand suntem intr-o situatie similara, reactionam in acelasi mod. Aceasta cainta continuua nu ajuta la nimic.

Dificultatea rezida in faptul ca nu suntem constienti cand apare negativitatea. Incepe adanc in subconstient si, pana ajunge la nivel constient, castiga atata putere incat ne copleseste si nu o mai putem observa.

Sa presupunem ca angajez un secretar particular, astfel incat de fiecare data cand apare mania imi spune: "Atentie, incepe mania!" Din moment ce nu pot sti momentul cand apare mania, voi avea nevoie sa angajez trei secretari particulari, pentru trei schimburi, non-stop. Sa presupunem ca imi permit si mania incepe sa apara. Imediat secretarul imi spune," Oh, atentie, a inceput mania!". Primul lucru pe care il voi face este sa il cert: "Prostule! Crezi ca esti platit sa imi dai lectii?" Sunt atat de coplesit de manie incat un sfat bun nu ajuta.

Sa presupunem ca intelepciunea invinge si nu il cert. In schimb ii spun,"Multumesc frumos. Acum trebuie sa ma asez si sa imi observ mania." Totusi, este aceasta posibil? Imediat ce inchid ochii si incerc sa observ mania, obiectul maniei imi apare in minte - persoana sau obiectul care au determinat mania. In continuare, nu observ mania ci stimulul extern al acelei emotii. Aceasta nu va face decat sa multiplice mania si de aceea nu este o solutie. Este foarte dificil sa observi orice negativitate abstracta, emotie abstracta, disjucta de obiectul exterior care i-a determinat aparitia.

Totusi, cineva care a atins adevarul ultim, a gasit o solutie adevarata. A descoperit ca oricand o impuritate apare in minte, doua lucruri incep sa se intample simultan, la nivel fizic. Unul este ca respiratia isi pierde ritmul normal. Incepem sa respiram mai greoi de fiecare data cand o negativitate ne apare in minte. Acest lucru este usor de observat. La un nivel mai subtil, in corp incepe o reactie biochimica ce rezulta intr-o senzatie. Orice impuritate va genera o senzatie sau alta la nivelul corpului.

Aceasta dezvaluie o solutie practica. O persoana obisnuita nu poate observa negativitatile abstracte ale mintii: frica, manie, pasiune abstracte. Dar cu antrenament si practica adecvate este foarte usor sa observi respiratia si senzatiile corpului, amandoua fiind in legatura directa cu negativitatile mintii.

Respiratia si senzatiile vor ajuta in doua feluri. In primul rand vor fi ca niste secretari particulari, imediat ce apare o negativitate in minte, respiratia isi va pierde normalitatea; va incepe sa strige: "Atentie, ceva merge prost! ". Iar noi nu putem sa certam respiratia; trebuie sa acceptam avertizarea. In mod similar, senzatiile ne vor spune ca ceva merge prost. Apoi, fiind avertizati, putem incepe sa observam respiratia, sa observam senzatiile si, foarte repede, vedem ca negativitatea trece.

Acest fenomen mental si fizic este ca o moneda cu doua fete. Pe una din fete sunt gandurile si emotiile ce apar in minte, pe cealalta fata sunt respiratia si senzatiile din corp. Orice ganduri sau emotii, orice impuritati mentale care apar, se manifesta in respiratia si in senzatiile din acel moment. Astfel, observand respiratia si senzatiile, de fapt observam impuritatile mentale. In loc sa fugim de problema, infruntam realitatea asa cum este. Ca rezultat, observam ca aceste impuritati isi pierd din putere, nu ne mai coplesesc asa cum o faceau anterior. Daca insistam, dispar cu totul, iar noi incepem sa traim o viata fericita si impacata, o viata cu din ce in ce mai putine negativitati.

In acest fel, tehnica auto-observarii ne arata realitatea sub cele doua aspecte ale sale: interior si exterior. Anterior, fiecare dintre noi privea doar in afara, omitand adevarul interior. Intotdeauna am cautat in exterior cauza nefericirii noastre; intotdeauna am invinovatit si am incercat sa schimbam realitatea exterioara. Ignorand realitatea interioara, nu am inteles niciodata ca, de fapt, cauza suferintei rezida in interiorul nostru, in reactiile noastre oarbe la senzatiile placute si la senzatiile neplacute.

Acum, fiind antrenati, putem vedea si cealalta fata a monedei. Putem fi constienti de propria respiratie precum si de ceea ce se intampla in interior. Fie respiratia, fie senzatia, invatam cum sa le observam fara sa ne pierdem echilibrul mintii. Incetam sa reactionam si sa ne multiplicam suferintele. in schimb, permitem negativitatii sa se manifeste si sa dispara.

Cu cat cineva practica mai mult aceasta tehnica, cu atat mai repede se dizolva negativitatile. Incetul cu incetul, mintea se elibereaza de impuritati, devine pura. O minte pura este intotdeauna plina de iubire, iubire dezinteresata fata de toti ceilalti, plina de compasiune pentru slabiciunile si suferintele altora, plina de bucurie pentru succesul si fericirea lor, plina de ecuanimitate (echilibru, calm, stapanire de sine) in fata oricarei situatii.

Cand cineva ajunge la stadiul acesta, atunci viata sa se schimba in profunzime. Nu-i mai este posibil sa comita o actiune fizica sau verbala prin care sa perturbe pacea si fericirea altora. In acelasi timp, o minte ecuanima nu numai ca devine impacata cu ea insasi, dar intreaga atmosfera din jur este patrunsa de pace si armonie, influentandu-i si pe altii, ajutandu-i si pe altii.

Invatand sa ramanem echilibrati in fata a tot ceea ce traim in interior, dezvoltam detasare si fata de tot ceea ce intalnim in situatiile din exterior. Dar aceasta detasare nu este nicidecum o evadare din realitate sau indiferenta fata de problemele lumii. Cei care practica Vipassana in mod regulat devin mai sensibili la suferintele altora si fac tot ce le sta in putinta ca sa aline suferinta – dar nu prin agitatie, ci cu o minte plina de iubire, compasiune si ecuanimitate. Ei invata indiferenta sfanta – cum sa se angajeze din plin, cum sa se implice din plin spre a-i ajuta pe altii, pastrandu-si in acelasi timp echilibrul mintii. Astfel ei raman impacati si fericiti, lucrand in slujba pacii si fericirii altora.

Aceasta este invatatura lui Buddha: o arta e a trai. El niciodata nu a fondat sau predat vreo religie sau vreun „ism”. El nu i-a instruit niciodata pe cei ce veneau la el sa practice vreun rit sau ritual, vreo formalitate goala. in loc de acestea, el i-a invatat sa observe doar natura, asa cum este ea, observand realitatea interioara. Din cauza ignorantei, continuam sa reactionam intr-un mod care ne este daunator atat noua, cat si altora. Dar cand apare intelepciunea – intelepciunea de a observa realitatea asa cum este ea – acest obicei de a reactiona dispare. Cand incetam sa reactionam orbeste, atunci devenim capabili de actiune adevarata – actiunea provenind dintr-o minte echilibrata, care vede si intelege adevarul. O astfel de actiune nu poate fi decat pozitiva, constructiva, benefica atat noua cat si altora.

Deci ceea ce este necesar este: sa „te cunosti pe tine insuti”, sfatul pe care l-au dat toti inteleptii. Trebuie sa ne cunoastem pe noi insine, nu numai la nivel intelectual, la nivel de idei si teorii si nu numai la nivelul emotiilor, sau al devotiunii, acceptand orbeste ceea ce am auzit sau citit. O astfel de cunoastere nu este suficienta. Trebuie sa cunoastem realitatea la nivelul experientei. Trebuie sa experimentam direct realitatea acestui fenomen fizico-mental. Numai si numai aceasta cunoastere ne va ajuta sa ne eliberam de suferinta.

Aceasta experienta directa a propriei realitati interioare, aceasta tehnica de auto-observare este ceea ce se cheama meditatia Vipassana. in limba vorbita in India pe timpul lui Buddha „passana” insemna a vedea in acceptia obisnuita a termenului, cu ochii deschisi, dar „vipassana” inseamna observarea lucrurilor asa cum sunt in realitate, nu asa cum par sa fie. Adevarul aparent trebuie sa fie penetrat pana cand se ajunge la adevarul ultim al intregii structuri fizico-mentale. Cand experimentam acest adevar, cand invatam sa nu mai reactionam orbeste, sa incetam sa generam negativitati – atunci, in mod natural, vechile negativitati sunt eradicate. Ne eliberam de nefericire si traim fericirea adevarata.

Instruirea in cadrul cursului de meditatie se desfasoara in trei pasi. Intr-un prim pas, fiecare participant trebuie sa se abtina de la orice actiune, fizica sau verbala, care perturba pacea si armonia altora. Nu putem lucra pentru eliberarea de impuritati mentale si, in acelasi timp, sa continuam sa infaptuim actiuni fizice sau verbale care multiplica aceste impuritati. De aceea, un cod al moralitatii este primul pas esential in aceasta practica. Participantii se angajeaza sa nu omoare, sa nu fure, sa nu aiba relatii sexuale, sa nu minta si sa nu foloseasca intoxicanti. Abtinandu-ne de la astfel de actiuni, ii permitem mintii sa se linisteasca suficient pentru a face pasul urmator.

Pasul urmator consta in dezvoltarea unui oarecare control asupra acestei minti salbatice, antrenand-o sa ramana concentrata asupra unui singur lucru: respiratia. Incercam sa ne concentram atentia asupra respiratiei cat mai indelung posibil. Acesta nu este un exercitiu de respiratie, nu se controleaza respiratia. Doar se observa respiratia naturala, asa cum este ea, cum intra, cum iese. in acest fel, ne calmam mintea si mai mult, astfel incat ea nu mai este stapanita de negativitati violente. In acelasi timp, ne concentram mintea, facand-o ascutita si penetranta, capabila de a lucra in interior.

Acesti doi primi pasi: a trai o viata morala si controlul asupra mintii sunt foarte necesari si utili prin ei insisi, dar ei nu conduc la suprimarea negativitatilor daca nu facem si al treilea pas: purificarea mintii de impuritati prin dezvoltarea cunoasterii propriei naturi interioare. Aceasta este Vipassana: experimentarea propriei realitati prin observarea sistematica si detasata, in noi insine, a fenomenului fizico-mental aflat in perpetua schimbare, acest fenomen manifestandu-se ca senzatii. Aceasta este esenta invataturii lui Buddha: auto-purificare prin auto-observare.

Aceasta poate fi practicata de oricine. Fiecare se izbeste de problema suferintei. Aceasta este o maladie universala, care necesita un remediu universal, nu unul sectar. Cand suferim din cauza furiei, nu exista furie budista, furie hindusa, sau furie crestina. Furia este furie. Cand devenim agitati din cauza furiei, nu este o agitatie crestina, hindusa sau budista. Maladia este universala. Remediul trebuie sa fie de asemenea universal.

Vipassana este un astfel de remediu. Nimeni nu va obiecta la un cod de viata care respecta pacea si armonia altora. Nimeni nu va obiecta la dezvoltarea controlului asupra mintii. Nimeni nu va obiecta la dezvoltarea cunoasterii realitatii interioare prin care este posibila eliberarea mintii de negativitati. Vipassana este o cale universala.

Observand realitatea asa cum este, prin observarea adevarului interior -aceasta este cunoasterea de sine in mod direct, la nivelul experientei concrete. Practicand, ne eliberam de nefericirea datorata impuritatilor mentale. De la adevarul aparent, grosier, exterior, patrundem pana la adevarul ultim al mintii si materiei. Apoi transcendem toate acestea si experimentam un adevar care este dincolo de minte si materie, dincolo de timp si spatiu, dincolo de conditionarea relativitatii: adevarul eliberarii totale de toate negativitatile, de toate impuritatile, de toate suferintele. Ce nume i se va da acestui adevar ultim, este irelevant; el este insa idealul suprem al fiecaruia.

Fie ca noi toti sa experimentam acest adevar ultim. Fie ca toti oamenii sa se elibereze de suferinta. Fie ca ei sa se bucure de adevarata fericire, adevarata pace, adevarata armonie.

FIE CA TOATE FIINTELE SA FIE FERICITE